BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Documentación
nia para reformar primeiro a orde benedictina e despois elevalo nivel ético e cultural do clero. Pouco e pouco alenta o espíritu de reconquista do territorio ocupado polos árabes (que chegaran ata Poitiers) e coa colaboración do papa dálle a esta guerra características de cruzada (Cruzada borgoñona)71. Neste clima inicia un proceso de expansión monástica72, penetra na Península Ibérica en tempos de Sancho o Maior e de Afonso VI, acaparando boa parte dos cargos importantes da xerarquía eclesiástica, cousa que lle permite instaurala moda cultural galicana, ben visible no século XII, que, entre moitas outras cousas, implica a substitución dos ritos locais polo rito romano e a da letra visigótica pola carolina. A chamada Cruzada borgoñona era unha operación que, máis aló da estricta reconquista militar, non ocultaba certa pretensión de convertelo Cátedra de Pedro en soberana civil da península ibérica73 pero, no esencial, fracasou e contentouse con chegar ó 74 Ebro . Endebén, trouxo como consecuencia que moitos franceses se instalaron nas cortes hispanas e é ben coñecida pola súa transcendencia a presencia dos príncipes Enrique e Raimundo de Borgoña que acabaron casando con senllas infantas, Tareixa e Urraca: os dous fixeron expedicións militares a nome do rei Afonso VI polo sur de Galicia, Portugal e Extremadura e instauraron aquí o seu estilo de actuación. Alfonso VI (1066 1109), o que en 1072 destronou a García, rei de Galicia, o que prendeu o bispo de Santiago Diego Peláez durante 15 anos (DAVID:432433), o que tivo que xurar ante o Cid en Burgos que non participara no asasinato de Sancho II de Castela, para poder xuntalas coroas de León e Castela e proclamarse así imperator totius Hispaniae, cedeu, en cambio, ante o poder eclesiástico ó implantar no seu reino o rito romano, aínda que asinou como imperator Dei gratia, co que tacitamente rexeitaba tódalas outras pretensións papais. En tempos, o seu irmán Sancho tivérao preso no convento de Sahagún e alí medroulle a devoción a este mosteiro e ós cluniacenses: casou varias veces con mulleres da nobreza aquitana ou borgoñona75, favoreceu a penetración cluniacense, recreou o mosteiro de Sahagún que el quería converter nun Cluny hispano. O pobo, sen embargo, estaba descontento pola imposición do rito dos francos (como despectivamente denominaba o rito romano), porque vía que era unha intromisión foránea e no fondo unha manobra dos cluniacenses e nobres borgoñóns para se incrustaren nos puntos claves do poder e fortaleceren o poder do papa. Deste descontento é testemuña unha carta do propio rei a Hugo de Cluny76. Querendo suavizalo trauma, o rei decidiu organizar en Burgos un duelo xudicial o 9.4.1077, domingo de Ramos, entre un defensor do rito hispano e outro do romano: este quedou derrotado por trampa77. Fracasado este intento de convencelo pobo, mandou facer unha ordalía: botaron un misal hispano e outro romano no lume pero o hispano saltou fóra do lume, segundo a Crónica de Nájera. Ante este segundo fracaso, o rei pronunciou o sonado verso leonino Ad libitum regum flectuntur cornua legum ('Os cornos das leis dobran a gusto dos reis?). O cambio ratificouse solemnemente no concilio de Burgos en 1080 e nun privilexio de inmunida
Nº 362
298