BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
Mais os galeguistas, facendo da necesidade virtude, aceptan a candidatura de don Eladio e preséntana como un triunfo propio. Esta é a postura que expresa Antón Villar Ponte, daquela académico electo, no seu artigo ?O que foi e o que ten de ser a Academia Gallega?:
E poido decirvos con intema satisfaición que o que vai ser elexido presidente da Academia agora, merece selo. O presidente, según os estatutos polos que se rixe a douta corporación, ten que radicare na Cruña. E na Cruña, oxe, somentes habia entr'os académicos de número dous en verdadeiras condicions; querse decire, conocedores do galego e amantes do galego: Lugris Freire e Eladio Rodríguez González. E o segundo, porque eisi o quer a mayoría dos inmortaes, vai á presidencia. Con el romatará a absurda paradoxa, en ningures rexistrada, e soilo na Galicia posibre, de que poidera presidire un organismo encarregado de limpiar, fixar e dar esprendor a un idioma, un individuo que nin coñecía ese idioma e se avergoñaba d'ouvilo falar a alguns académicos. Velahi un trunfo novo do galeguismo37.
A elección veríficase o 20 de novembro de 1926 e Eladio Rodríguez é elixido presidente da Academia Galega co voto unánime dos seus colegas e co aplauso de toda Galicia. A adhesión á súa persoa tanto como a debilidade que vén acusando a institución, son causa de que varios numerarios de fóra acudan persoalmente á Coruña para votalo, feito insólito, ata entón, nos anais académicos38. La Voz de Galicia trae á súa primeira páxina unha fotografía da digna asemblea (23111926). Desde Buenos Aires, Céltiga saúda ó novo presidente (25121926). Nós gábase de que o poeta de ?Orballeiras? presida a Academia, que, pola súa iniciativa, vai principiar unha nova vida de actividade e de traballo (1511927). A Nosa Terra consagra unha páxina enteira á Academia, cualificando a Eladio Rodríguez como o primeiro presidente verdadeiramente enxebre:
En D. Eladio Rodríguez González danse tres cualidades escelentes, moi necesarias no honroso posto que acaba de se lle concedere: a de sere home serio e seréo; a de non ter enemigos e a de sabere falar o galego. A de sabere falalo, e a de cultivalo e estimalo, coma o millor tesouro da nosa raza. N'este senso o seu nomeamento pareceunos moi axeitado. Porque nós coidamos que xa con este precedente e de hoxe en diante, non debe de se tolerare que quen presida a Academia Galega, poida, non soio desconocela nosa lingua, senon incruso avergoñarse d'ouvila falare, téndoa por cousa inferior, que académicos houbo e hai ainda de tan ausurdo e paradóxico xeito. D. Eladio Rodríguez González é, pois, o primeiro presidente da douta corporación verdadeiramente enxebre. E ó velo elexido, decimos, coma de cote, que non abonda xa para ocupare aquel posto, ter un prestixio inteleutual ou social. Percísa tamén enxebreza, fé de bautismo galeguista39.
Nº 362
24