Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
demais Académicos, cantas cacicadas se lles ocurren e póñemos como exempro o da designación do Sr. Ponte Blanco, cousa que, como decimos mais arriba, foi amañada pola direitiva que exercen os Sres. Rodríguez González, Estrada Catoyra e o mesmo Ponte Blanco a quenes acusamos de seren eles os que remataron co pouco prestixio que xá lle iba quedando â pobre Academia. ¡Se o gran Curros erguérase da sua sepultura!34
A Presidencia (19261934) Tras a morte de Ponte Blanco (2271926), só un nome se perfila como posible para a presidencia da Academia: Eladio Rodríguez González. O seu probado amor á lingua galega, por unha parte, e, por outra, a súa ideoloxía tradicionalista e conservadora, unidas a unhas calidades persoais de honradez, modestia e desexo de compracer a todos, fan del o candidato de conciliación que precisa a Academia. Algúns consideran, sen embargo, que o carácter dócil de don Eladio non se avén coa tarefa presidencial. O articulista de El Faro Coruñés resume así a cuestión:
Don Eladio Rodríguez y González, hoy Secretario de la Academia, es sin disputa el candidato de todos, como el primer poeta costumbrista y descriptivo de Galicia, periodista de abolengo y entusiasta de la literatura regional, autor de un diccionario en el que trabaja hace quince años, pero el señor Rodríguez y González con una modestia que lo ensalza comprende que, por excesiva benevolencia no sirve para mandar, pues todos obtienen de él lo que quieren, y además, carece de aquella independencia necesaria para imponerse cuando las circunstancias así lo aconsejan, y es lástima, porque sería un presidente insustituible35.
Co apoio explícito do sector máis conservador da Academia, liderado, nesta ocasión, polo erudito presbítero Marcelo Macías, Eladio Rodríguez presenta a súa candidatura á presidencia. Hai testemuños que indican certa reserva por parte dalgúns colegas, á cabeza dos cales se situaría Eugenio Carré, presidente interino. Escribe Manuel Amor Meilán a Eladio Rodríguez:
Por cierto que según me escribió don Félix [Estrada Catoyra], Carré se muestra reacio a convocar la junta para la elección presidencial. Desde luego lo sospechaba. Han de agotar todos los plazos y no rendirse hasta el último momento. Es lástima, por el espectáculo que se da a los mismos Académicos que ven dilatarse la elección sin motivo ni justificación alguna, ya que ellos no tienen candidato posible ni viable. Pero, en fin, estamos ya en el tercer mes de la interinidad y pocas pueden ser ya las malas fadas, como dicen nuestros aldeanos (291926)36.
23
Nº 362