BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
cargo serán de feliz actividade. En maio, a Academia trasládase á súa segunda sede, as instalacións cedidas polo Concello no novo pazo municipal, na praza de María Pita. Na primeira xuntanza ordinaria que alí se celebra, don Eladio ?dio gracias a sus compañeros por el honor que le habían dispensado designándole para tal cargo? (1771920)18. En agosto, é recibido na Academia Ramón Cabanillas, o poeta das Irmandades. A recepción de Cabanillas foi distinta a todas as que ata entón coñecera a Academia. En palabras de Otero Pedrayo, aquela foi unha festa galega, unha festa de xuventude, case unha romaría19. Celebrouse nun brillante día do verán, o 31 de agosto, santo do poeta recibido, e entre as frescas árbores do Balneario de Mondariz. Non faltaron coros nin muiñeiras. Contestou a Cabanillas, en nome da Academia, Eladio Rodríguez, que fora, tamén, un dos tres firmantes da proposta. Os dous poetas, o de Cambados e o do Ribeiro, falaron en galego e, despois, os seus discursos foron belamente impresos20. Esas poucas páxinas son o único discurso en galego pronunciado por don Eladio durante a súa vida académica, e acaso o único neste idioma que pronunciou en toda a súa vida21. Eladio Rodríguez desempeña as actividades do seu oficio académico, que son, entre outras, estender as actas de cada sesión, levar ó día a correspondencia, confeccionar un rexistro de todos os académicos, presentar a memoria anual e redactar algunhas páxinas da sección oficial do Boletín, traballos que se realizan sempre en castelán. Neste período, Eladio Rodríguez asina a proposta dos seguintes académicos de número: Ramón Cabanillas, Ángel del Castillo, José Pan de Soraluce, Vicente Risco, Narciso Correal Freire de Andrade, Antón Villar Ponte, José Domínguez Fontenla e Ramón Otero Pedrayo. En febreiro de 1923 falece Manuel Murguía. A morte do Patriarca marca o inicio dunha profunda crise na Academia Galega. Despois de tan longa xefatura (dezaoito anos), a Academia opta por un candidato de continuidade. O segundo presidente será Andrés Martínez Salazar (1251923), en que se busca a prolongación de Murguía. A elección é acollida con satisfacción e respecto unánimes. Pero hai unha excepción: A Nosa Terra considera unha vergonza para Galicia a falta dun candidato galego, pois Martínez Salazar, segundo lembra o voceiro irmandiño, era nado en Astorga (León). No artigo titulado ?A Real Academia Gallega. Unha vergonza máis?, A Nosa Terra pronúnciase nestes termos:
Nosos maiores respetos para o Sr. Martínez Salazar. Home culto, home bon, home traballador e venerable, cuia longa e fecunda vida foi sempre merecente do noso aprauso. Pero o Sr. Martínez Salazar non é galego. Por iso a sua consagración na presidencia da Academia é unha vergonza para Galicia. ¿Pero é que entre todolos académicos galegos non hai un que seña merecente da presidencia? Daquela compre por decoro que [a] Academia se peche para sempre. E o pior foi que resultou elexido por unani
Nº 362
16