Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
En 1916 fúndase a Irmandade dos Amigos da Fala da Coruña, movemento ó que nun principio aparece vencellado o autor. A viraxe ideolóxica de Eladio Rodríguez, do rexionalismo lingüístico a un incipiente nacionalismo, faise patente na súa poesía. Escribe moita, considerando a lentitude da súa escritura, e o seu inicial costumismo de raíz carvaxaliana (Folerpas, 1894), dá paso a posturas radicais, na liña de Cabanillas (Raza e Terra, 1922). Os poemas de Eladio Rodríguez ocuparán frecuentemente as páxinas de A Nosa Terra, órgano das Irmandades. En novembro de 1916, a Irmandade da Coruña nomea ó poeta do Ribeiro Mestre da Fala, o primeiro que designa, cumprindo acordos estatutarios14. E o 31 de maio de 1917, Eladio Rodríguez é elixido tesoureiro da Irmandade da Coruña15. O 30 de maio de 1918 A Nosa Terra publica a poesía de Eladio Rodríguez ?Sancta sanctorum?, na que ocorren estes versos:
fundadores das santas Irmandades que fan xurdir a nosa meiga fala, e van buscando a redención da terra, e tran consigo o despertar das almas... ¡páguevos Dios o ben que lle fixéschedes a esta terra abafada!16
Os días 17 e 18 de novembro do mesmo 1918, os persoeiros das Irmandades da Fala reúnense en magna asemblea en Lugo para conquerir do goberno a autonomía integral da nación galega. Eladio Rodríguez non asiste nin envía a súa adhesión17. A raíz da I Asemblea Nacionalista de Lugo, o compromiso de Eladio Rodríguez coas Irmandades esmorece; o seu nome e os seus escritos desaparecen do voceiro irmandiño. É xustamente nestas datas cando se reintegra á Academia: as Actas rexistran a súa presencia na sesión do 20 de decembro de 1918. Poñía así fin Eladio Rodríguez a dez anos e medio de absentismo. Desde entón, a súa importancia na Academia será crecente, como demostran o seu nomeamento como secretario (1920) e presidente (1926). A ruptura total de Eladio Rodríguez coas Irmandades terá lugar en 1923 e farase pública con escándalo en 1924. O poeta do Ribeiro abandona os acentos xusticeiros e evoluciona cara a un misticismo ruralista, representado por Oraciós campesiñas (1927).
A Secretaría (19201926) Vacante a secretaría da Academia pola dimisión de Eugenio Carré (281919), procédese á elección dun novo secretario en propiedade, resultando elixido, polos votos unánimes dos reunidos, Eladio Rodríguez González (2711920). Os primeiros meses no
15
Nº 362