Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
máis ou menos galeguista, que sobrevive á Guerra Civil. Obviamente, se así foi, debeuse a que pagou por iso un alto prezo: o prezo de liquidar todo signo de galeguismo que non fose puramente epidérmico. Mais, aínda en condicións tan precarias, a supervivencia da Academia permitiu que en Galicia non se rompese o fío, por tenue que fose, da tradición cultural. Eladio Rodríguez asistiu a este proceso, foi un dos actores do mesmo e en ocasións tivo nel un papel protagónico. Afastado de moitos dos grandes compromisos políticos do galeguismo, Eladio Rodríguez compartía os postulados do galeguismo cultural, que el exerceu con sinceridade e con emoción. De carácter bondadoso e sen ambicións de medro, Eladio Rodríguez non tiña inimigos (aínda que a súa actuación, ás veces, lle acarrexou adversarios durísimos). Por estas razóns, sería chamado a exercer un papel conciliador na Academia Galega.
P r i m e i r o s t e m p o s n a A c a d e m i a ( 1 9 0 5 1 9 2 0 ) . E l a d i o R o d r í g u e z e n c e t a o Diccionario enciclopédico gallegocastellano (ca. 1910) Eladio Rodríguez González é elixido membro numerario da Academia Galega, por acordo da comisión xestora, na sesión constituínte celebrada o día 4 de setembro de 19059. A comunicación do nomeamento ó interesado leva data do 6 de setembro de 1905 e as firmas de Manuel Murguía e de Eugenio Carré Aldao, presidente e secretario, respectivamente, da nacente Academia10. A asemblea fundacional non esixe ningunha formalidade ós electos, salvo, claro é, a súa aceptación; a lectura do discurso de ingreso será preceptiva a partir da segunda promoción de académicos. Eladio Rodríguez recibe a medalla número 28, medalla que ata o día de hoxe teñen posuído, despois do fundador, Sebastián Martínez Risco e Andrés Torres Queiruga. Reunía Eladio Rodríguez os requisitos esixibles ós académicos numerarios, declarados no artigo 6 dos Estatutos11. Era don Eladio persoa de recoñecida competencia na vida cultural coruñesa, como xornalista, fundador da Asociación da Prensa, bibliotecario da Reunión de Artesáns... Moi próximo ó sector rexionalista liderado por Murguía, Eladio Rodríguez figuraba no consello de redacción da Revista Gallega e formara parte da primeira xunta directiva da Liga Gallega na Cruña (189798). Poeta unilingüe en galego, obtivera varios primeiros premios en certames públicos (Betanzos, 1887; Tui, 1891), e tiña un libro publicado, Folerpas (1894), na colección Biblioteca Gallega, da que era propietario e director Andrés Martínez Salazar. As Actas rexistran por primeira vez o nome de Eladio Rodríguez na sesión do 27 de agosto de 1906, e nos primeiros tempos non o mostran como un académico asiduo. Nesa oportunidade, Eladio Rodríguez queda encargado, xunto con Manuel Lugrís e Florencio Vaamonde, de xestionar un local para a inauguración da Academia, que terá lugar o 30
13
Nº 362