Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
demia Galega configúrase estatutariamente como unha corporación ó servicio da cultura galega en xeral, na que a lingua, citada en último lugar, é unha disciplina máis. Nin o diccionario nin a gramática se mencionan nos Estatutos. Ademais do artigo primeiro, que informa o espírito e o labor da Academia ó longo da súa historia, hai, ó noso xuízo, outros dous mandatos estatutarios que marcarán o seu rumbo, e son: a fixación do domicilio oficial na Coruña (art. 2º); a conformación da xunta directiva, con cargos a perpetuidade e que deben recaer nos numerarios domiciliados na Coruña (art. 26). Canto ó primeiro, desde a mesma sesión constituínte quedou demostrado que os académicos de fóra non se sentían concernidos pola práctica académica, de maneira que a vida corporativa será sostida, fundamentalmente, polo traballo dos residentes na Coruña. A obriga de elixir os cargos de goberno entre estes últimos deu á institución un verniz localista os propios académicos, tanto os da Coruña coma os de fóra, empezaron a pensar a Academia como unha institución coruñesa, máis que de toda Galicia e, o que é máis importante, coutou as súas posibilidades de acción. Por último, coa instauración de cargos vitalicios, causa e efecto, á vez, dunha concepción patrimonialista do poder, a Academia devén unha institución presidencialista, unha xerontocracia, na que é difícil a renovación e débil o exercicio da democracia interna. Na primeira etapa, a actividade da Academia oriéntase a tres obxectivos: 1) constitución dunha biblioteca, hemeroteca e arquivo especializados en temas galegos; 2) publicación dun boletínrevista, de periodicidade, en principio, mensual (número 1: 2051906); 3) formación dun diccionario do idioma galego. O terceiro obxectivo resultará o máis arduo, ata o punto de que quedará incumprido. A Academia aborda a tarefa lexicográfica como ?obra colectiva de toda la región?, pero varias razóns cooperan ó fracaso da empresa común, desde a falta de preparación filolóxica dos fundadores ata o absentismo dos señores académicos, persoas ás que convén telo presente se lles demanda un traballo polo único pago de serviren ó seu país. O grupo fundacional reúne e organiza diverso material lexicográfico doado por académicos e particulares; adquire, por compra ou mediante copia, glosarios e vocabularios; circula papeletas con instruccións para a recolleita de voces en Galicia (19078); dictamina sobre a ortografía que ha de empregar a Academia (1909); inicia a publicación da Colección de documentos históricos (1915) co fin, entre outros, de extraer deles voces con destino ó Diccionario. En 1911, a xunta de goberno, de acordo coa Asociación Iniciadora, encarga a redacción dos borradores das papeletas do Diccionario ó académico correspondente e bibliotecario César Vaamonde Lores, quen se converterá, de feito, no único autor. O Diccionario gallegocastellano comeza a publicarse en 1913 e o seu ritmo de aparición, por fascículos, será lentísimo (en quince anos non chegan a completarse as tres primeiras letras)6. Fóra da institución sucede un feito substantivo: a fundación, en 1916, das Irmandades da Fala e a conseguinte irrupción do nacionalismo na escena cultural e política. A Irmandade da Fala da Coruña aparece vencellada, en principio, á Academia e a algúns
11
Nº 362