Documentación
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
5052
Canto de entrada
Venres [despois da Cinza] Oíume o Señor e tivo dó de min e fíxose o meu valedor. Lou inimigo fixese a risa de min] Rogámosche, Señor, que coa túa cariñosa axuda poidamos continualo xexún que iniciamos, para que a abstinencia que observamos no corpo poidamos tamén realizala cun corazón sincero. Por [Cristo noso Señor. Amén]. Do profeta Isaías. Isto di o Señor: Clama coa túa gorxa, non pares, fai resoala túa voz coma unha trompeta. Denúncialle ó meu pobo os seus crimes e á casa de Xacob os seus pecados. Día tras día búscanme e queren sabelos meus camiños, coma se fosen un pobo que practicase a xustiza e que non abandonase a lei do seu Deus. Pregúntanme polos preceptos [de xustiza e quérense achegar a Deus...]34.
Salmo 29, 11, 2 vareite [Señor, porque me liberaches e non permitiches que o
5154
Oración
5458
Lectura do
Is 58, 12
Liñas 24
Tipo Introito
Salm 90,15, 16,1
56
Oración
720
Epístola
II Corintios, 6
Códice A Coruña.RAG. lat 1 Folio 2 [Invocarame e eu escoitareino: librareino e glorificarei]no, enriquecereino cunha longa vida. V. O que vive... Dos séculos amén. Deus, que purifícala túa igrexa coa anual penitencia da coresma, concédelle á túa familia, rematar coas boas obras o que intenta conseguir coa abstinencia. Irmáns: exhortámosvos a non desaproveitala gracia de Deus. Pois di El: no tempo oportuno escoiteite e no día da salvación acudinche. Pois agora é o tempo oportuno, agora é día de salvación. Nunca damos motivo de escándalo, para que o noso ofrecemento non se poida censurar. Ó contrario, acreditémonos decote como servidores de Deus, tendo moita paciencia nas tribulacións, adversidades, angustias, golpes, prisións, tumultos, angueiras, noites en vela, días sen comer; actuando con limpeza, con siso, con paciencia, con bondade, con guía do Espírito Santo; con amor sincero, coa mensaxe da verdade e a forza de Deus; empuñando na dereita e na esquerda as armas da honradez, na honra e na afronta, con boa sona e con mala. Pasamos por falsarios, e mais dicímola verdade; pasamos por descoñecidos, e ben que nos coñece a xente; pasamos por moribundos, e mais
283
Nº 362