BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Documentación
ses (que deixaban momentaneamente fóra de xogo os escribas visigóticos88) estivesen tamén os intereses industriais dos scriptoria cluniacenses. Que houbese un concilio en León en 1090 para prohibir formalmente o uso da letra visigótica e obrigar a utilizala carolina, pode ser innecesario, aínda que a min paréceme arriscado devalualo testemuño de Lucas de Tui89, que o afirma estando tan próximo ós feitos. Con este respaldo pluriinstitucional, a letra carolina unificou a escritura de Europa occidental, ata o punto de que, como se ten dito, se esta unificación non se producise, hoxe en Europa teríamos unha diversidade de letras nacionais comparable á que temos de linguas nacionais. Trala paréntese das posteriores letras góticas, a carolina resultou privilexiada pola restauración que levaron a cabo os humanistas: eles e maila imprenta fixeron que esta letra sexa practicamente a mesma letra que hoxe usamos todos. Rito romano, letra carolina e notación musical aquitana entran xuntos a desprazar rito hispano e letra e notación visigótica nun proceso no que foi imprescindible a complicidade do papa, os nobres e frades borgoñóns e mailos reis hispanos. Sen estes últimos non triunfaría, o que lle dá ó feito un evidente carácter político, pero moi probablemente eles foron arrastrados por unha correlación de forzas conxunturalmente adversa. O manuscrito que hoxe ve a luz é espello e seguramente foi instrumento desa política unificadora. 8. Conclusión 8.1 A data do noso manuscrito (XIXII) Non tendo o noso manuscrito explícita indicación do lugar e data da elaboración, o terminus post quem e o ante quem da súa datación márcano o conxunto de características máis antigas e máis modernas que presente. Pero é hipótese aventurada, porque as características lingüísticas deste bifolio, separado do resto, non din grande cousa, mentres que as paleográficas e musicais teñen un valor relativo. Escrito na Borgoña90 tería unha data anterior á que tería escrito en Galicia, porque alí a evolución da letra e da notación musical foi anterior: en 1050 alí xa se utilizaba o tetragrama, mentres que aquí encontramos notación sen pauta aínda no século XIII91. En canto á letra utilizada a diferencia é a mesma: cando alá xa se utilizaba a gótica, aquí estabamos coa carolina e aínda se escribiu, como vimos, algún manuscrito na antiga letra visigótica no século XIV en Toledo. Mesmo copiado en Galicia, sería distinto, dende un punto de vista cronolóxico, que o copiase un amanuense galego ou un amanuense francés, como acontece con algúns outros manuscritos que conservamos. As modas xeradas en Francia tardan en chegar a Galicia, aínda que menos do que a outras partes da península, pola forza do Camiño de Santiago. Pero supoñamos que se escribiu en Galicia. Se a letra lle acaería á fin do XII e a notación musical, que é posterior (aínda que fose cuestión de horas), non nos permite ache
Nº 362
300