Documentación
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
cendentes adoitan ser feitas co punctum inclinatum ou oriscus e a inferior un punctum quadratum 6.3 ¿Notación aquitana do noso manuscrito? As características principais da notación musical do noso manuscrito son ?marca ben os intervalos, estibando puntos a alturas correlativas ben definidas: é unha notación diastemática; ?o minúsculo tamaño dos neumas produce a impresión de que todos son puntos illados, e por iso se denomina tamén notación de puntos; sen embargo, cando un se familiariza con esas dimensións descobre diferentes neumas; ?a melodía ascende en diagonal e descende en vertical; ?non ten aspecto de sela notación cadrada e de maior tamaño do século XII, que permitía a lectura simultánea de varios cantores; ?ten guía (tamén chamada custos) no cabo da liña, ese trazo que anuncia en qué posición está a primeira nota da liña seguinte, e que empezou a utilizarse na segunda metade do século X na Aquitania e máis na Italia meridional61; ?primeiro escribiron a letra e despois a notación musical e a iso se debe que, ás veces, a música non acae verticalmente co texto que ten debaixo: así o melisma longo de mille (de Cadent a latere tuo mille) deixa moi desprazada a melodía de et decem (2,42). Esta falta de esmero, dalle un aire primitivo á notación e dálle precedencia sobre a caligrafía do texto para datalo códice; ?non hai aínda pauta: só a liña de punta seca; ?non hai clave; ?non parece haber si bemol. A melodía corresponde bastante ben coa lectura que hoxe ofrecen os libros de gregoriano, aínda que haxa algunhas diferencias tanto na maneira de notar, coma na propia melodía. Vexamos algunhas nas ilustracións da páxina seguinte. Dos 43 tipos de notación que para a música gregoriana primitiva estudia Hourlier parece claro que o noso manuscrito semella algo á notación bretona, pero máis á aquitana, que, como el di (HOURLIER:25), é típica do Sudoeste e da parte meridional do sudeste das antigas Galias. O subtipo máis próximo non sería a aquitana primitiva do TropariumProsarium de SaintMartial de Limoges (inicios do século X) porque este ms. carece desa abundancia de neumas curvos; nin tampouco sería a notación aquitana sobre liñas, do Graduale de La GrandeChartreuse (de principios do século XIII), porque este ms. carece desas liñas de varias cores e porque os neumas non son aínda tan cadrados coma naquel. A nosa notación cadra máis ben na súa técnica e tamaño coa do manuscrito de Toulouse62 datado a comezos do século XI, que coma o noso parece, a primeira
293
Nº 362