Documentación
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
xuntanza clandestina. Trala transformación constantiniana da igrexa de Roma no século IV nótase un crecente interese por uniformala e dotala do fasto que tiñan os cultos pagáns. As posteriores crises ideolóxicas axudaran a cargala liturxia de ritos e frases que marcaban a diferencia entre o dogma e as herexías66. Pero a creba do Imperio Romano e a separación de Oriente e Occidente osixenou de novo a liberdade litúrxica. En Oriente destacaron o rito antioqueno, alexandrino, caldaico, bizantino e armenio. En Occidente o romano, o africano, o ambrosiano (Milano), o céltico, o galicano, o mozárabe. Na Gallaecia houbo tamén as súas peculiaridades, que Roma trata de eliminar na carta que lle manda o papa a Profuturus, bispo de Braga, o 29.6.538, e que despois refrendan varios concilios de Braga, coma tal, o do 563 (DAVID:83118)67. Quere isto dicir que Roma xa fixo no século VI un intento de impoñelo rito romano na Gallaecia, que, por unhas cousas e outras, non deu consolidado. Sen embargo, no século IX coinciden os intereses de Carlomagno e do bispo de Roma e isto foi transcendental para a cultura europea: Carlomagno buscaba un poder relixioso que convalidase as súas victorias militares e que lle dese cohesión ó seu imperio, mentres o papa precisaba a alianza dun poder militar que o protexese das ambicións lombardas e un poder civil que amparase a súa pretensión de uniformalos ritos litúrxicos, impoñendo o rito romano e suprimindo os cultos locais. No século XI o proceso acelérase. Chocan algunhas personalidades moi fortes entre as que estaban o papa de Roma, os reis e nobres cristiáns de Francia e da península ibérica e diversas entidades monásticas, maiormente Cluny. 7. 1 Artífices do cambio O papa Alexandre II (10611073) nun documento de 1071 mestura o rito hispano coa simonía e heterodoxia de parte do clero69. O posterior e controvertido papa Gregorio V I I (10731085), o papa das investiduras, que tan forte pugna tivo con Enrique IV e as súas Dietas de Worms que chegaron a crearlle un antipapa (Clemente III), e que tanto loitou contra a simonía e a incontinencia do clero, tiña a teima de unificalo culto litúrxico no rito romano como símbolo e instrumento da unidade da Igrexa, que el concebía como organismo centralizado baixo a autoridade da sede romana. Cantores de Roma, instalados na corte carolinxia, axeitaban o canto e mailo rito galicano ó rito de Roma. Todo isto complétao suxerindo a reconquista que os nobres franceses debían facer do territorio que ocuparan os musulmáns, e pretendendo que toda a península ibérica era territorio que pertencía mesmo civilmente e fiscalmente á cátedra de Roma: así llo manifestou en carta de 28.6.1077 ós reis, condes e a tódolos príncipes de Hispania70. A Afonso VI atacouno pola irregularidade canónica dun dos seus matrimonios. Pierre David cita un documento papal no que se invalidan supostas autorizacións papais do rito hispano e no que se ordena a introducción do rito romano en toda España e en Galicia.68 A Orde de Cluny créase no 909 baixo os auspicios do duque Guillerme de Aquita
297
Nº 362