BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Documentación
vista, unha inacabable restra de puntos. Sen embargo, a notación do noso ms. non corresponde con exactitude a ningunha delas, polo número e feitura dos neumas63 e tamén presenta diferencias na melodía, polo que queda aberto un campo de traballo ós expertos en paleografía musical. 6.4 Datación musical A primeira vista, o máis chamativo sería a ausencia de pauta, porque os 16 misais da catedral de Santiago, mesmo os do século XII, teñen todos xa a notación sobre unha liña rubia¸ e en 1188 o códice Calixtino xa ten tetragrama. Pero, en lei dereita, a ausencia de pauta danos un período moi amplo, entre 1050 (data da difusión) e todo o século XIII, porque esta non se estableceu de maneira simultánea en todas partes: o repertorio musical romano xa se escribiu dende o principio sobre pauta; parte de Francia e Italia adoptaron a pauta na segunda metade do século XI. Pero aparecen exemplos de notación aquitana in campo aperto aínda durante o XIII e sobre unha liña aínda no XV (FERNÁNDEZ 1980:11); en Cataluña chegou a haber mesmo pentagrama con liña seca de punzón64; en Portugal non se usou antes do XIV (DAVID 1947:556). Os xermanos seguiron coa escritura neumática ata a fin da Idade Media, e o repertorio visigótico non chegou a coñecela pauta (SAULNIER 1995:120121). Se a ausencia de pauta nos sitúa entre 1050 e 1300, quizais non nos permitan entrar no século XIII a existencia desa liña de punzón como principio de pauta, a desconexión letramúsica, consecuencia de escribir antes a letra, e mailo feito de que en boa parte dos documentos do XII a notación, en xeral, era xa máis cadrada e de maior tamaño cá do noso ms. Este cambio puido deberse a que, ó cantar polo libro (e non de memoria), varias persoas tiñan que ver simultaneamente os neumas, co que necesariamente houbo que ir agrandándoos (é sabido que no XV xa era habitual que tódolos cantores cantasen seguindo os neumas dun único códice grande situado no facistol). Tamaño e feitura dos neumas falan ou dun misal de uso unipersoal (mestre de coro) ou dun misal arcaico, probablemente do século do XII, contemporáneo do Pórtico da Gloria. En calquera caso, no século XVI a notación musical estaba xa perfeccionada e estandarizada e a deste códice resultaba tan imperfecta e de tan difícil lectura en 1500, que se comprende que quedase fóra de uso e que o Convento de san Domingos da Coruña reutilizase os seus pergamiños para outros usos65. Felizmente quedou unha mostra que nos permite botar unha ollada ós principios musicais de Galicia. E debemos salientar que o Offertorium da Feria V post cineres (1,3842) contén coa súa música dous versículos máis cós que figuran e figuraban nos actuais libros litúrxicos. 7. Significado cultural, eclesiástico e político dos manuscritos litúrxicos romanos en letra carolina Nos primeiros séculos a liturxia cristiá era sinxela, espontánea e improvisada, por ser
Nº 362
296