Documentación
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
garnos a esa época, podiamos estar ante un manuscrito importado e, polo tanto, anterior. Coherente con isto é o feito significativo de estarmos ante un misal de rito romano puro, e xa non ante un misal de rito hispano. E para isto temos data certa: a carta de Afonso VI a Hugo de Cluny de 1077 (na que recoñece que por orde del estableceu no seu reino ese rito romano) e a ratificación solemne en Sahagún o 8.5.1080. No suposto dunha redacción hispana, 1077 é un terminus post quem, aínda que é seguro que, para chegar a tan polémica e solemne decisión real, moito antes tiñan que circular por esta terra códices litúrxicos romanos en letra carolina; e este podía ser un deles. E o 1188, máis ou menos, pode selo terminus ante quem, polo importante contraste deste códice co Calixtino tanto en letra coma, sobre todo, en música. Digo máis ou menos, porque non podemos excluíla evidencia de que hai zonas rurais ás que as innovacións tardan máis en chegar e de que sempre hai amantes do antigo que fan cousas pola vella. 10771188 é un período coherente coas características lingüísticas, paleográficas e musicais deste códice. Queden, logo, esas datas polo de agora, e salva melioris sententia, para a copia deste manuscrito. No suposto dunha redacción foránea, o ms. podía ser algo anterior. Lembremos que a importación de manuscritos primeiro litúrxicos e despois bíblicos, apoiada no poder centralizador de Roma e no interese polas correntes ascéticas de Cluny, funcionou dende o século X (DÍAZ 1969:240) pero que a gran importación (algúns estudiosos usan a palabra invasión) debeu de producirse nos séculos XIXII tralo apoio real. O resto das ordes monásticas e mendicantes tamén foron moi activas na introducción do rito romano (GARRIDO 1961:291). 8.2 Función litúrxica e significación política deste códice Pero, se a datación do códice é importante, para a miña idea moito máis importante é a función explicitamente litúrxica e implicitamente política para a que se escribiu. Cabe a posibilidade de que sexa o primeiro misal que tivo o convento coruñés de San Domingos, fundado a fins do século XIII. Pero hai outro aspecto que quero tocar. Cando os liturxistas analizan a supresión dos ritos nacionais, din que o rito romano é superior ós outros en sobriedade e equilibrio, e que aqueles, en xeral, eran máis ampulosos (GARRIDO 1961:283284). Ora ben, eu non sei se estaría ben visto que dixesen outra cousa e que salientasen os valores dos ritos vencidos por Roma, polo que esas xustificacións poden ser forzosas. Aínda que sinto certa emoción estética ante unha liturxia e uns cantos que dende o inicio do medioevo chegaron a nós inalterados, e iso permíteme sentila comunidade de fe cos millóns de seres humanos que me precederon sobre o chan de Europa, creo que esta unidade de fe é compatible cunha expresión multiforme. Tal é, se ben se mira, a doutrina cristiá que arrinca do Ide e predicade a tódalas nacións92 , do milagre da Pentecoste e da mellor doutrina patrística e canónica. Se a eliminación do rito hispánico é comprensible na mentalidade eclesiástica da época, hoxe a distancia permí
301
Nº 362