BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Documentación
tenos ver que foi unha peripecia de política internacional na que chocou con forza desigual a ambición de poder dos diferentes actores. Recoñezo que a situación manifestamente mellorable do clero93 explica a colonización cluniacense; e, para entendela intervención papal, se cadra houbo algunha peculiaridade doctrinal (sempre indicativa e inseparable da fe). Pero, aínda que for precisa algunha corrección nos textos litúrxicos hispanos, non se xustifica a súa total eliminación, porque nada teoloxicamente importante aporta a substitución dun rito por outro, se confrontámola nosa liturxia coas decisivas palabras do Nazareno que nunca creu grande cousa en templos e ritos e si, en cambio, na oración que el facía e aconsellaba facer de maneira sincera, íntima e oculta94. Precisamente a perícopa de Isaías que inicia o noso folio 1 vo é moi contundente e nela está calcado o pensamento de Xesús. O rito hispano era un rito máis coa súa tradición plurisecular95 e a súa substitución polo romano era innecesaria (como sería a recíproca) e significa ata certo punto unha catástrofe cultural: vén sendo como reducir a un único instrumento o número dos que no Pórtico da Gloria tocan os louvores de Deus. A uniformación é incoherente cun Deus que creou en nós a variedade e que El mesmo é trino. A imposición do rito romano en Hispania, máis que un axuste teolóxico, foi un acto político, que en Francia levou a cabo Carlomagno, en Aragón Sancho, e en Castela Afonso VI. A este rei, de tan discutible conducta ética, quixo vencelo o papa no terreo estrictamente políticomilitar e, cando non puido, aliouse con el e este cedeulle a cuestión do rito, probablemente o que menos lle importaba do seu poder. O carácter político da supresión vese tamén no feito de que daquela non llelo prohibiron ás comunidades cristiás que vivían en territorio político musulmán (e de aí o nome de rito mozárabe), nin ás dioceses de Braga e Coimbra (DAVID:426) e que aínda hoxe está en uso nunha capela da catedral de Toledo. 8 . 3 . Valor e posibilidades Estamos ante catro páxinas dun Missale plenarium verosimilmente do século XII, que en 1,3842 presenta máis música e texto cá que ofrecen os actuais libros e cantorais litúrxicos. Ben se entende que, estando catalogados en España, polo menos, outros 103 fragmentos de misais medievais (FERNÁNDEZ 1980:312) e en Portugal uns 60 (DAVID 1947:556)96, a importancia deste ms. é relativa (importante para nós) e radica, de momento, no feito de ser un dos máis antigos de Galicia. Duro Peña (1961) deu noticia dos da catedral de Ourense e José Janini (1961:145154) estudiou os dous máis antigos de Galicia: un da catedral de Ourense (séc. XI) e outro da de Santiago (séc. XII)97. Posteriormente Fernández (1980) ampliou algo as referencias. Sen embargo, só na catedral de Santiago, o labor dos cóengos arquiveiros Pérez Millán e Xosé Mª Díaz permitiu, como dixen, reunir máis de corenta fragmentos de manuscritos litúrxicos medievais98, que máis aló de tamaños e caligrafías, presentan unha notación musical moi semellante pero case sempre sobre unha liña rubia. O feito de non encontrarmos nos catálogos de
Nº 362
302