BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
pación, porque eu xa me dou conta do peso que caiu sóbor de min e da responsabilidade que me fixeron adiquirir coa presidencia da Academia. En fin, que Dios me ampare e que vostedes me axuden, que senon vale máis morrer logo. Como supoño que tratará ô señor Domínguez Fontela dígalleme que non descoide o discurso e que vaia pensando en quen ha de contestarlle. Si nono trata moito pódelle facer este rogo o noso don Marcelo. O Risco pode tamén ir pensando en quen ha de responderlle. Penso escribirlle un d'estes días, pero non me chega o tempo pra todo, e eso que solo durmo cinco ou seis horas. Son moi poucas dazaoito horas cada día pr'o que eu teño que facer n'esta tempada. No que toca á vostede xa nada lle digo, porque sería repetir o que digo pr'os demáis. Quixera que todolos académicos que faltan por entrar entrasen canto máis antes. Pra conseguilo penso que se celebre unha xuntanza cada mes, cando menos, pra cumprir os requisitos que impón o reglamento no que toca ôs discursos de entrada e de contestación. Fai moita falta que os académicos estean todos dentro e que ninguén se quede â porta por capricho. Os caprichos individuales acabáronse, ou polo menos eu precurarei que se acaben. E quen nos prazos regramentarios non cumpra o que o regramento manda, quedaráse fora; non â porta, senon fora, e será de contado sustituido por outro. Eu estou disposto a facelo así, e sería pra min dooroso e hastra vergoñoso que os meus paisanos de Ourense non me fixesen caso e me puxesen no apreto de ter que ir contra eles. ¿Verdá que non me darán ese disgusto? Por último, quero que seipa unha verdá; pero verdá verdá. Unha das firmas que na miña vida botei con máis gusto e máis de boa gana, foi a da sua proposta. Por xusta e por merescida, e non lle digo mais, porque co eso abonda. Un saúdo agarimoso pra Cuevillas, ?BenChoSei?, Risco e todolos demáis amigos; outro saúdo de gratitú fonda pra don Marcelo este solo nome leva consigo todolos adxetivos e superlativos de ademiración. A todos lles escribirei, inda que sexa pouco, tan axiña como poida; e pra vostede unha aperta forte e de irmán de este seu amigo e compañeiro
Eladio R.ez González
Pecado de esquecemento: Olle, que eu falo de ?BenChoSei?; e se a verdá se ha dicir toda, ?NonChoSei? como é a sua gracia bautismal; polo menos non m'acordo dela12. Boto esta carta ô correo en Santiago, a donde viñen pr'o homenaxe póstumo a Luxín13, pois así chegará mais axiña.
Nº 362
58