Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Liberado dalgúns aspectos delirantes, como o de nomear académicos ós militares protagonistas da sublevación, o artigo de Corzanes podería funcionar e creo que así funcionou coma un esbozo programático da nova etapa da Academia Galega. Así considerado, no texto reside unha das claves da supervivencia da Academia tras a Guerra Civil. A outra será a habilidade de Manuel Casás para convencer ás autoridades de que a España nova nada ten que perder e si moito que gañar coa Academia. O 30 de xaneiro de 1938 institucionalízase o réxime do Caudillo coa formación do seu primeiro goberno ordinario. Daquela, Manuel Casás colle as rendas da Academia e, secundado por Alejandro Barreiro, dá os primeros pasos para a súa reorganización: ?Sobreponiéndose a la desconsoladora situación, se imponía trabajar, hacer lo imposible por proseguir la ordenada marcha de este cuerpo literario, de hecho paralizada desde que comenzó la guerra de liberación española, con su azarosa sucesión de inquietudes y turbulencias que anularon las actividades culturales?. Suprimidas ou sen efectividade as subvencións outorgadas á Academia, Manuel Casás diríxese ó novo ministro de Educación Nacional, Pedro Sainz Rodríguez, solicitando se restableza a subvención que o Estado satisfacía á Academia antes da Guerra. No teatro de tanta ruína, Manuel Casás solicita unha subvención para a Academia. Polas mesmas datas, Casás diríxese ó Instituto de España para que este aclare qué disposicións pensa tomar acerca das academias rexionais e se a Galega debe considerarse incluída no novo organismo. Eugenio d'Ors escribe a Casás fixando a súa posición persoal e a do Instituto:
Nada más lejos de mí ni del ánimo de los elementos que rigen el Instituto, que cualquier obra de absorción, que secase las vivas y libres fuentes de la vida académica local. Por esto ni el Poder público ni nosotros hemos pensado nunca en asumir la tarea que corresponde a dichas organizaciones, algunas de ellas seculares y todas honor de España y de su riqueza de expresiones substanciales. Antes al contrario, en lo que de nosotros dependa, nos ponemos al servicio de su autónoma perpetuación, disponiéndonos a facilitarles cuantos medios se encuentren en nuestras manos, aptos al desenvolvimiento de los cometidos respectivos. En este sentido tenemos el honor de ofrecernos a V. el Instituto de España y su Secretario Perpetuo...76
A primeiros de marzo, o presidente Casás convoca os numerarios da Coruña a unha reunión informal. Ademais de Casás e Alejandro Barreiro, asisten Eladio Rodríguez, Ángel del Castillo e César Vaamonde Lores, arquiveirobibliotecario. Este último informa ós reunidos de que faltan documentación e obxectos de arquivo e secretaría do período no que exerceu o cargo Fernando Martínez Morás: ?Falta, pues, puede decirse, todo el Archivo de la Academia comprendido desde el año 1927 en que tomó posesión el último Secretario, hasta el año presente de 1938. Es decir, todo el archivo de la Academia durante once años?77.
41
Nº 362