BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
reorganizalas. Esta idea explica a creación do Instituto de España en plena guerra, e precisamente no momento en que se libra unha das batallas máis cruentas. A noticia da reorganización das Academias chega inmediatamente á Coruña. En El Ideal Gallego, Corzanes, panexirista do Caudillo, dedica a súa sección ?La Coruña al día? á constitución do novo organismo. Corzanes (pseudónimo, segundo cremos, de José Luis Bugallal Marchesi) aplaude a creación do Instituto de España, supremo expoñente da cultura hispánica: ?Con ello resume queda una vez más cumplido el designio del Caudillo, asombro de actividad y de atención a todos los problemas nacionales, de hacer tarea de paz en pleno fragor guerrero?. Explica Corzanes que o decreto de constitución unicamente alude ás academias nacionais, pero, coñecida a vontade do Caudillo de elevar o nivel cultural de España, fácil é comprender que no Instituto quedan incluídas outras academias de extensión rexional, provincial ou local. A seguir, Corzanes glosa os títulos da Real Academia Galega en termos tan agudos coma estes:
La Real Academia Gallega, cuyas actividades abarcan todas las ramas del saber regional lengua, literatura, historia, arqueología y ciencias, sin mengua del indispensable reconocimiento de la unidad nacional la expresión de su realeza era ya un signo de unitarismo, cultivaba un galleguismo sano y beneficioso que en vano trataron de falsear los escasos elementos separatistas que en los últimos tiempos lograron infiltrarse en su seno. Su labor, apenas conocida del público, ha sido ventajosísima para la difusión del acervo literario, histórico, artístico y científico de Galicia, y aun de España, merced a las estrechas relaciones que de antiguo mantiene con los más importantes centros culturales de Europa y América. Su Boletín, en el que colaboran las firmas más prestigiosas de la región, llegaba a todas las Academias del mundo, como un eco fiel del saber galaico75.
No parágrafo transcrito, Corzanes expón catro ideas simples, pero convincentes: 1) a Academia Galega non é unha academia da lingua; 2) a Academia Galega non vulnera a unidade de España, antes coopera a ela, tanto pola súa tradición de unitarismo, expresada no seu título de ?Real?, como pola súa praxe (?...galleguismo sano y beneficioso que en vano trataron de falsear...?); 3) a Academia mantén relacións cos intelectuais e centros culturais de Europa e América; 4) o Boletín que publica é un instrumento de propaganda da cultura, que chega, por intercambio, a todas as academias do mundo. Razóns todas catro que condin a marabilla coa política do Instituto de España, ó que o novo Estado confire a misión de orientar e dirixir a cultura e a investigación. Por conseguinte, termina Corzanes apelando ó presidente da Academia Galega para que reorganice urxentemente a corporación e non se repita así o caso, segundo el lamentable, de non poder dar ingreso nela a un heroe coma o comandante Barja de Quiroga, xefe da bandeira lexionaria galega, falecido o 3 de xaneiro de 1938 cando levantaba o cerco de Teruel.
Nº 362
40