Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
nández. Esta ten lugar xa baixo a presidencia accidental de David Fernández Diéguez, pois Manuel Lugrís, retido na casa por crónica doenza, está retirado das actividades corporativas desde agosto de 1935. É este o último acto académico antes da Guerra Civil.
A Academia en guerra (19361946) Producida a sublevación contra o Frente Popular e a República o 18 de xullo de 1936, o día 20 declárase o estado de guerra na Coruña. Tras a detención das autoridades do Frente Popular, A Coruña queda incorporada ó bando sublevado. O día 24 comezan as execucións. O terror instálase na cidade: detencións, ceses, consellos de guerra, ?paseos?, fusilamentos. A Academia Galega non se reúne desde marzo. Vacantes gran número de medallas, mortos ou ausentes varios académicos e nas mans dun presidente accidental, o apoloxista católico David Fernández Diéguez, a Academia vai á deriva. Sen embargo, o patrimonio da corporación queda a salvo, quizais por residir nun organismo oficial, o Pazo Municipal, e a súa biblioteca, integrada, daquela, por uns 16.000 volumes, sálvase da queima. Salvarse da queima non é unha frase feita: o 19 de agosto de 1936 La Voz de Galicia publica unha fotografía na que se retrata unha orgullosa escuadra de falanxistas, brazo en alto, ante unha inmensa pira de libros70. Despois virían os expurgos sistemáticos, dirixidos, nos diferentes distritos universitarios, por cadansúa comisión depuradora de bibliotecas (Orde da Xunta Técnica de Estado, 1691937). A penas dous meses despois de iniciada a Guerra Civil, o 15 de setembro de 1936, o presidente da República Española, Manuel Azaña, sanciona un decreto, asinado por Jesús Hernández Tomás, ministro de Instrucción Pública, polo cal quedan suprimidas as Academias dependentes do Ministerio de Instrucción Pública e Belas Artes, confiscados os seus bens e cesantes todos os seus membros. Asemade, créase un Instituto Nacional de Cultura, dividido en tantas seccións como academias disoltas, ó que pasarán as fundacións, premios, legados e bens mobles e inmobles destas. Aínda que o decreto só nomea as Academias radicadas en Madrid, parece evidente que o espírito que o anima, expresado na exposición de motivos, concirne a todas:
La honda transformación que está experimentando toda la vida de nuestro país no puede detenerse ante ninguno de los organismos oficiales de la cultura. Esta corriente transformadora obliga a suprimir o modificar radicalmente, en su función, instituciones que, habiendo tenido su razón de ser en otras épocas de la historia de nuestro país, han quedado anquilosadas o no están en consonancia con la marcha de la vida social de hoy. Entre estas instituciones se encuentran, en el terreno cultural, las Academias dependientes del Ministerio de Instrucción pública y Bellas Artes71.
37
Nº 362