Eladio Rodríguez González
BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Alejandro Barreiro e Ángel del Castillo. A proposta de Ramón Cabanillas, ?se otorgó a esta Junta un expresivo voto de gracias por su intensa labor de reconstrucción, organización e impulso de la Academia en el largo período de angustiosa crisis por que atravesó?84. Para facer patente a sincera adhesión da Academia ó novo réxime, o presidente Casás, recollendo a iniciativa esbozada por varios académicos presentes, propón o nomeamento do autotitulado xefe de Estado, xeneral Francisco Franco, como presidente de honra da Real Academia Galega, proposta acollida con satisfacción unánime. O xeneral acepta a designación (24121942)85, pero nunca distinguirá á Academia cunha especial protección ou simpatía (a non ser, claro está, que se considere como tal o feito de non clausurala).
Eladio Rodríguez volve á Presidencia (1944) Inmerso no seu programa de reorganización, en 1943 o presidente Casás crea varias seccións na Academia e invita os numerarios, mediante circular, a manifestaren a cales desexan pertencer. As posibilidades son as seguintes: Ciencias físiconaturais, Ciencias históricoxeográficas, Arqueoloxía e Belas Artes, Estudios económicos, sociais e políticos, Lingua e Literatura, Estudios pedagóxicos e Comisión do Diccionario. Na sesión ordinaria do 16 de xaneiro de 1944, dáse conta da relación de académicos e seccións86. Eladio Rodríguez González, que non está presente, figura nas de Lingua e Literatura, Arqueoloxía e Belas Artes e Comisión do Diccionario; a esta última pertencen tamén Manuel Banet, Fermín BouzaBrey, Antonio Couceiro Freijomil, Paulino Pedret e Francisco Vales Villamarín. A maioría destas comisións, se non todas, foron puramente nominais. En 1944, Eladio Rodríguez, de obra de oitenta anos, será chamado polas autoridades a desempeñar accidentalmente a presidencia da Academia. Vexamos en que circunstancias. Tras a referida elección da xunta de goberno en propiedade o 13 de decembro de 1942, o día 28 do mesmo mes e ano, o numerario Narciso Correal Freire de Andrade impugna o nomeamento da xunta perante o Ministerio de Educación Nacional, alegando a vulneración da legalidade estatutaria, en concreto do artigo 2787. A estraña manobra de Correal, fundada nun argumento legalista, persegue expulsar da directiva a Casás, Barreiro e Castillo e colocar na presidencia a Eladio Rodríguez, con fins ulteriores. Correal consegue que tres académicos asinen, con el, o recurso: Ramón de Artaza, José Baldomir e Xesús Carro García. Os motivos destes son máis difíciles de determinar, e acaso os de Carro sexan distintos e aínda opostos ós de Correal. Na miña opinión, don Xesús Carro debía de crer posible a instalación na Academia dun galeguismo con máis contidos que os asumidos por Casás. Quizais por esta razón secunda a Correal e quizais
45
Nº 362