BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
ra ó seu fracaso: a falta de preparación filolóxica dos fundadores, na súa maioría, eruditos competentes en disciplinas históricas; o absentismo dos académicos (as Actas son demoledoras a este propósito); a falta de método coa que se aborda a tarefa lexicográfica; a escasez dos recursos económicos, que impide contratar copistas, redactores, etc. Ó noso xuízo, o abnegado labor de César Vaamonde permitiu a Murguía adiar o fracaso, pero o edificio fallaba pola base. Dada a marcha da publicación investíronse quince anos para dúas letras e o comezo da terceira, a suspensión do Diccionario era inevitable e, simplemente, tocoulle arrostrala á xunta directiva presidida por Eladio Rodríguez. Posteriormente, o 30 de novembro de 1929, acórdase, por iniciativa de varios numerarios (Amor Meilán, Pérez Costanti, Varela Lenzano, Federico Maciñeira, Cabeza de León e Vega Blanco), que a Academia, con preferencia a toda outra empresa, consagre a súa atención á publicación das obras anunciadas, reanudando a publicación do Diccionario. Votada favorablemente pola maioría incluído o presidente, Eladio Rodríguez, a proposta non terá traducción práctica. A finais de 1933, o mencionado acordo do concello da Coruña proporcionou a Eladio Rodríguez a esperanza de ver publicado o seu Diccionario, a obra de toda a súa vida. Ramón Otero Pedrayo evoca, de maneira maxistral, este momento na vida do lexicógrafo:
Houbo un momento de espranza, case de certidume, pra don Eladio. Maxinou, tiña direito a maxinar, os volumes podentes e ricaces da nosa obra nas mesas dos eruditos, nas vidreiras das librerías. Aquil día ¡qué cinzas, de quente ollada de fada, houbera acendido pra don Eladio, aquil día, o ceo atlántico non chegou. Ficarán cecais pra sempre no silencio a xentileza e desintrés de don Eladio, cando xa acordos firmes do Concello da Cruña por os derradeiros do 1933 aseguraban a pubricación...68
O epistolario a Sampedro indica que, tras dimitir do seu cargo, Eladio Rodríguez desexa consagrarse á derradeira revisión da súa obra. En efecto, o 18 de febreiro de 1934, envía ó arqueólogo pontevedrés as primeiras galeradas do Diccionario pois chegou a imprimirse algún caderno69, para que este lle dea a súa opinión, sempre agradecido, don Eladio, ó libro da Confraría do Corpo Santo, editado por Sampedro. Así mesmo, o autor anuncia que as letras A e B ocuparán o primeiro tomo dunhas 700 páxinas. ¡Mágoa non o puidese ver impreso! Descoñecemos se, a partir desta data, Eladio Rodríguez seguiu a participar nas reunións da Academia non hai Actas do período, mais si cónstanos que está presente nos grandes momentos da vida académica, coma as recepcións de Antón Villar Ponte e de Castelao, celebradas a véspera e o Día de Galicia de 1934, respectivamente. En 1935, asiste ós actos conmemorativos do centenario de Pondal, celebrados na Reunión de Artesáns. Así mesmo, o 13 de marzo de 1936 acode á recepción de Manuel Casás Fer
Nº 362
36