BOLETÍN DA REAL ACADEMIA GALEGA
Eladio Rodríguez González
Ayuntamiento preste su aval a la publicación del ?Diccionario GallegoCastellano?, formado después de cerca de veinte años de trabajo por el presidente de la Academia Gallega don Eladio Rodríguez González, que es a la par antiguo y destacadísimo funcionario municipal. La obra del señor Rodríguez González constará de unos cinco volúmenes de buen tamaño y no solo constituye el más completo vocabulario de nuestro idioma vernáculo, sino que es también una pequeña enciclopedia que trata de usos y costumbres, creencias, supersticiones, sintología popular, etc., etc., y un total de refranes que no bajará de veinte mil, comprendiendo asimismo las variantes que muchas de nuestras voces tienen en las diversas comarcas del país. Para dar cumplimiento al acuerdo municipal se formará una Comisión o Junta Administrativa del Diccionario, integrada por varios concejales y un representante del autor, que determinaría la forma en que ha de serle prestado el concurso del Ayuntamiento, sometiéndole luego al juicio de la Corporación63.
Unha vez que este acordo se fai público, Eladio Rodríguez, que se sente insatisfeito coa marcha xeral da Academia, considera que a publicación do seu Diccionario, unha obra individual, é incompatible, ante os ollos do observador alleo ás interioridades da Academia, coa presidencia desta institución, que ten ó seu cargo a formación doutro Diccionario. Mais ¿cales son, en efecto, as causas da suspensión do Diccionario da Academia? Non podemos entrar en detalles sobre a historia miúda do Diccionario corporativo que ten sido obxecto de varios interesantes traballos64, pero si debemos referirnos ós motivos últimos da súa suspensión, en canto iso poida atinxir á boa fama de Eladio Rodríguez. Como apuntabamos ó principio, o Diccionario gallegocastellano editado pola Academia entre 1913 e 1928 é obra dun só redactor, o académico correspondente e bibliotecario César Vaamonde Lores. En 1911, César Vaamonde é comisionado pola xunta directiva, que preside Murguía, para redactar os borradores das papeletas do Diccionario, os cales, agrupados por cadernos, pasarían a poder dos académicos para que os examinasen e, finalmente, se discutisen e sancionasen pola corporación en pleno65. Mais as Actas non mencionan tales discusións plenarias a propósito de ningún dos vintesete cadernos publicados66. O cal invita a inferir que, na práctica, Vaamonde pasou de redactor único a único autor, baixo a supervisión da xunta de goberno (é dicir: de Murguía), e que todos os demais académicos descansaban no traballo daquel. ¿Por qué, se non, esa falta de referencias ó Diccionario nas Actas? Certamente que o Diccionario aparece citado aquí e alá, pero nada que indique un traballo constante e ordenado por parte dos académicos: ningunha discusión lingüística se suscita nas sesións; Vaamonde non é chamado a estas para expoñer e defender as súas escollas léxicas; non se circulan nin examinan os cadernos; non se mantén correspondencia sobre cuestións lexicográficas. Esta
Nº 362
34